|
Atestat documentar ca loc de detenţie încă din 1786, Aiudul a funcţionat ca închisoare-tribunal în contextul organizării comitatului Albă de Jos. Unitatea carcerala a funcţionat pe lângă Tribunalul Districtual şi Judeţean Aiud.
O altă menţiune documentara din timpul evenimentelor din 1848-1849, arata cum, la 9 ianuarie 1849, oraşul Aiud este devastat şi incendiat, ocazie cu care a fost dărâmata şi închisoarea.
Iniţial, penitenciarul era compus din corpul de celule şi cel pentru birouri. Pe măsură ce numărul deţinuţilor a crescut, în special în a doua jumătate a secolului 19, s-au adăugat alte corpuri de clădire (imobilul Tribunalului şi un spital care deservea deţinuţii).
În 1872, autorităţile hotărăsc schimbarea profilului unităţii, astfel încât femeile sunt transferate la închisoarea „Maria Nostra” (la 50 km vest de Budapesta), penitenciarul fiind destinat executării pedepselor de către bărbaţi, şi adăpostind femei numai până la pronunţarea condamnării.
Numărul tot mai mare de deţinuţi a determinat construirea, în anii 1881-1882, a unui nou pavilion-etaj de piatră (62-64 celule), numit Zarca (magh. „carcera”, „celulă”), destinat izolării deţinuţilor recalcitranţi.
|
|