Semnificaţia monumentului aduce aminte de „un templu al durerii – perechi de cruci, oameni martirizaţi, fraţi prin moarte nu prin naştere, cruci gemene din tradiţia românească, înalte de 6 m, poartă pe umeri crucea grea a destinului”. („Calvarul Aiudului”)
Cele 7 cruci îngemănate simbolizează deopotrivă unitatea în suferinţă pe care au avut-o mucenicii, cât şi cele 7 taine ale Bisericii, iar crucea cea mare de deasupra reprezintă “crucea neamului” pe care ei au dus-o în spate.
Braţele crucii mari sunt puţin înclinate având fiecare câte o gaură şi reprezintă ochii suferinţei neamului românesc, care sunt îndreptaţi spre cer şi imploră mila lui Dumnezeu pentru ţara noastră.
În biserică, crucea de spini ca simbol al suferinţei pe care aceşti mucenici au identificat-o cu urcuşul Mântuitorului pe Golgota.
Treptele care urcă de la Sfântul Altar spre ieşire, în număr de 24, reprezintă urcuşul duhovnicesc pe care îl parcurgem după împărtăşirea cu harul lui Hristos, prezent în Sfintele Taine, pe Sfânta Masă.
|