|
Vasile Turtureanu (1922-2011) mărturiseşte drama unui elev arestat cu trei luni înainte de bacalaureat, care îşi va petrece întreaga tinerețe în închisorile antonesciene şi mai apoi cele comuniste. Arestat în 1942 pentru activitatea legionară din Frăţiile de Cruce, execută 22 de ani de închisoare, dintre care cea mai mare parte la Aiud, în izolare. A mai cunoscut şi închisoarea din Târgşor, dar şi coloniile de muncă de la Baia Sprie şi Periprava, fiind eliberat de-abia în 1964, la vârsta de 42 de ani. A trecut la Domnul pe 26 decembrie 2011.
"Din punct de vedere spiritual, cea mai frumoasǎ, cea mai sublimǎ stare sufleteascǎ pe care am putut s-o trǎim noi a fost în închisoare. Acolo, din acest punct de vedere, rugǎciunea în suferinţǎ era elementul de bazǎ. Când un om se roagǎ, crede în Dumnezeu şi se roagǎ sǎ-l ajute în încercǎrile prin care trece, şi le simte, le primeşte uneori, sufletul vibreazǎ cu totul altfel. Este aşa o comuniune care se realizeazǎ între om şi Ceva, ca sǎ spunem aşa. Acolo am simţit într-adevǎr mâna lui Dumnezeu. În închisoare." (Aiudule, Aiudule, Cluj-Napoca, Renasterea, 2011, p. 26-27)
"… am îndurat toate sălbăticiile vremilor prin care am trecut. Aşa am fost, aşa am mărturisit, aşa am rămas. Trebuia credinţă. Trebuia dragoste, trebuia iubire să ai în sufletul tău, că altfel nu rezişti. Un suport moral, fără legătură, vertical, cu Dumnezeu, cu faţa la El." (Aiudule, Aiudule, p. 36)
|
|